Să simt, aș vrea

Dimineți calde, dulci sau reci
Le petrec cu ochii lipiți de pereți
Așteptând ca mâna ta să mă înconjoare
Să simt privirea ta cum o atrage pe a mea.

Aș vrea să mă trezesc lângă tine
Să simt cum îmi fierbe sângele în vine
Să aud respirația ta....
Cum se apropie de a mea !

Să simt ale tale buze calde,
Cum îmi taie răsuflarea...
Cum astupă gura mea,
Și mă îndeamnă să rămân lipită de a ta.

Aș vrea să simt cum brațele tale
Îmi înconjoară trupul și îl lasă moale
Să simt cum îți tresare inima
Când e lipită de a mea.

Aș vrea să te am lângă mine,
Să îți dăruiesc o parte din mine
Să fi al meu, să fiu a ta,
Din suflet aș vrea, se va putea ?!

Când pierzi...

Când pierzi pe cineva
Stai și privești aievea,
La tot ce a fost, la clipele petrecute
La nopțile sub clar de lună pierdute.

Când pierzi pe cineva
Te simți singur, pustiit...
Fără speranță și învinovățit
Plângi și privești deznădăjduit.

Când închizi ochii, vezi doar o singură ființă
Cea care ieri te-a ridicat,
Te-a adorat...
Iar azi te-a uitat !

Auzi și acum glasul care ieri te striga
Simți azi mâna care te mângâia
Simți parfumul care te învăluia
Și îți spui în sinea ta: „cum te voi uita ?!”

Ceașca ta

Alb, negru, crem, maro
Se joacă în fața mea
Pe o ceașcă de cafea
Care poartă savoarea ta...

Când mă uit la ea
Văd doar privirea ta
Ce mă îndeamnă...
La o gură de cafea

Beau din ceașca ta...
O porție mare de ceai, suc, cafea
Iar ochii tăi se oglindesc neîncetat în ea
Albaștri, albăstrui ca ai nimănui

Ceașca de la tine îmi încălzește sângele în vine
Îmi arată că ești totul pentru mine
Îmi dă forță și dorință !
Să țin la tine cu putință!

Asfințit de soare

În lumina auriu- portocalie
Sare veselă și zglobie
O rază galben portocalie
Plină de căldură și veselie

Învălui natura cu a ei lumină
Ce străbate mii și mii de state
Încălzind un sufelt aflat chiar dincolo de moarte
Dovedind că totul se poate...

Ea

În valea pustiită șade o stană,
Înghețată ca o criptă,
Cu o față oglindită în apa înnegrită
De durere, stă și plânge în tăcere.

Pomii o înconjoară, aerul e greu
Respiră, dar însă o omoară...
Sufletul cutreieră „aici și acolo”
Fără încetare simte cum totul moare.

Privește în gol nufărul din mâna sa
Și se întreabă: „de ce eu și nu ea?”
Se ridică, pășește precum o zeiță
Pe o stâncă aspră, fără țintă.

În jos lumea e avidă,
În sus e liniștea divină...
Cu un surâs amar,
Scapă floarea în dulcele calvar.

O vrabie zboară asupra sa
Gându-i tresare...
Și se întreabă: „oare eu sau ea am alunecat? ”
„Oare eu sau ea am plecat?!”.

Când sunt singură

Când sunt singură
Şi închid ochii
Sunt un crin
Sunt un izvor de veselie
Sunt o jucărie
Sunt o adiere caldă de vară
Sunt un cântec liniştit
Sunt o înotătoare
Sunt o sirenă în apă
Sunt o ciocolată neagră
Sunt cea ce mi-am dorit să fiu: o ÎNVINGĂTOARE?!
Iar când ochii îi deschid
Ce vreau să fiu...?!
Sunt o femeie SINCERĂ şi LUPTĂTOARE!!!

Alerg

I. Alerg în jurul lumii ...
Alerg spre voi...
Dar vă răsfirați printre ploii,
Vă amărâți,vă amăgiți dar nu zâmbiți

II. Alerg în noapte, alerg în vis,
Să aud ce mi-ai promis ....
Să văd privirea ta...
Să simt cum îmi trăsare inima.

III. Alerg în umbră, alerg în soare
Să te văd astrule mare !
Doar vag apari... !
Îmi rupi sufletul și dispari.

IV. Alerg, nu te găsesc,
Renunț, dar nu mă amăgesc
Continuu să zâmbesc !
Căci alerg în jurul tău și al lumii să uit că te doresc !