Panseuri adolescentine

joi, 23 septembrie 2010

Alerg

I. Alerg în jurul lumii ...
Alerg spre voi...
Dar vă răsfirați printre ploii,
Vă amărâți,vă amăgiți dar nu zâmbiți

II. Alerg în noapte, alerg în vis,
Să aud ce mi-ai promis ....
Să văd privirea ta...
Să simt cum îmi trăsare inima.

III. Alerg în umbră, alerg în soare
Să te văd astrule mare !
Doar vag apari... !
Îmi rupi sufletul și dispari.

IV. Alerg, nu te găsesc,
Renunț, dar nu mă amăgesc
Continuu să zâmbesc !
Căci alerg în jurul tău și al lumii să uit că te doresc !

miercuri, 14 iulie 2010

M-ai lăsat...

În tăcere eu trăiesc, plâng și mă gândesc
La ce era între noi...
Când ne plimbam frumos în doi
Printre stropi, furtuni și ploi

Timpul trece, timpul vine
Nu voi întâlni pe nimeni, ca și tine
Cu un zâmbet colorat,
Cu un șarm voalat.

Niciodată nu am sa uit cum ai plecat,
Într-o zi de joi, caldă ca și noi
Cu un surâs ușor m-ai lăsat,
Într-un colț neînsemnat...

duminică, 13 iunie 2010

Aş vrea...

Aş vrea acum sa o iau pe un alt drum
Să zbor din calvar,din haosul amar
Să trăiesc o clipă, singură dar fericită
Să uit de voi care mi-aţi adus in ochii un şirag de ploii

Aş vrea să păşesc pe al drumului hotar
Ca un înger, plin de har.
Să aleg sămânţa bună de cea rea
Sa fiu un înger pe o stea

As vrea să încerc să ating marea cu degetul
Să sper că într-o zi veti aprecia imperfectul
Să trăiţi o clipă în pielea mea ...
Doar aşa aţi realiza...

Dar voi pleca, şi voi uita
Cum aţi răpit o parte din fiinţa mea
Acum sunt bol de sticlă gol
O ramă cu fotografie rătăciă într-un ocol

Voi aduna fortă şi voinţă
Le voi pune într-o cutie cu o dorinţă :
Ajungând un om cu putinţă
Chiar şi dincolo de nefiinţă

joi, 8 aprilie 2010

Departe

Plec departe, plec de-a pururi
Departe de voi, departe de noi
Undeva în zarea albastră...
Care-i limpede şi aspră!

Plec departe de suferinţă,
Departe de răutate şi dorinţă
Dincolo de moarte..
Unde voi întâlni un suflet, poate!

Un înger dalb, îmbrăcat în alb...
Cu aripii argintii,cu care pot visa
Mă pot oglindi...
Fără umiliţă ci cu credinţă.

Cu el pot zbura deaspura ta,
Deasupra tuturor,
Care acum mă plâng...
Şi simt cum toate dor !

Cum toţi se aprind brusc,
Dar se sting repede şi uşor
Asemeni unui fum greu
Unui fiu rătăcitor...

Din răutatea ta şi a unora
Lumea a devenit rea....
Dar deasupra ta şade cineva...
Un „el” şi o „ea”.

Care nu împrăştie venin
Care nu trăieşte pentru a judeca
Ci pentru a te cuprinde, pentru a te ierta
Dincolo de gândul tău, de existenţa ta!

Albastru

Te privesc sub cerul albastru,
Ca pe un sfânt, ca pe un astru
Ce împrăştie lumină arzătoare
Dinolo de lumea mare.

Aştept să te pogori, să îmi spui suav şi dulce
Că ai vrea să mori...
Să aluneci pe mâna mea
Şi de-a pururi să mă declari iubita ta.

În braţe să mă strângi,
Lumea toată să o alungi
Să fim doar noi...
Printre furtuni şi ploi !

Să aud al tău glas,să simt a ta privire
Ce mă duce dincolo de nemurire
Să mă învălui cu a ta căldură,
Ce transpare, dar mă fură.

Rupe al tău nemuritor albastru,
Încalecă pe un cal măiastru...
Alunecă în zare...
Şi iubeşte-mă fără încetare!

vineri, 19 martie 2010

Cine ?

Cine râde şi plânge mereu ?
Cine alină sufletul meu?
Cine este suav şi blând ?
Cine plânge în gând?

Cine tace şi zâmbeşte ?
Când în viaţă greşeşte ?
Cine este tandru şi grav ?
Cine mă aşteaptă în prag ?

Cine mă mângâie cu drag ?
Cine îmi oferă o viaţă ?
Cine mă învaţă ?
Cine mă face să intru în delir ?

Cine mă face să respir ?
Cine îmi dă arpi să zbor ?
Cine mă ridică la nori ?
Cine mă învăluie cu căldura?

Când sunt tristă şi imatură ?
Cine mă face fericită ?
Când sunt deznădjduită...
Cine râde şi plânge cu mine ?

Cine în braţe mă strânge ?
Cine mă ocroteşte ?
Când toată lumea mă loveşte,
Cine, cine, cine ! ?

marți, 16 februarie 2010

Zbor de copil

de Loredana Florea

Mama îi dulce, mama ii soare,
Mama îi dulce alinare...
Când copilu dulce plânge...
Sau când tresare.

Ea se hrăneşte în continuare
Din a copilului savoare
Care dă vieţii ei culoare
Îl va pierde Ea oare?

Copilul râde, tânara se înveseleşte
Copilul fuge mama simte că trăieşte
Copilul creşte mama îmbătrâneşte
Copilul se maturizează, mama se întristează.

Timpul trece dar ea veghează fără încetare
Somnul fiinţei ajunsă azi mare,
Al cărei chip îşi doreşete să zboare
De sub aripa ocrotitoare, va reuşi Oare?