Mă trezesc în fiecare dimineață
Tristă și înfrigurată
Sufletul ... îmi plânge
Nimeni și nimic nu poate să mi te alunge.
Mi-e dor și aș vrea acum
Să te întorci din al tău drum
Să ne luăm de mână
Să ne sărutăm sub a luminii lună.
Mi- dor să te ating
În brațe să te simt
Să aud al tău suflet cum se zbate
Și al tău trup ce tremură în noapte.
Mi-e dor de tine... de tot ce a fost
Fără tine viața mea nu are nici un rost
Te simt la fiecare clipă, la fiecare pas
Aud mereu al tău glas.
Cam periculoasa pentru sufletul meu poezia ta, Lory draga ;)) Frumos oricum!
RăspundețiȘtergere