Departe

Plec departe, plec de-a pururi
Departe de voi, departe de noi
Undeva în zarea albastră...
Care-i limpede şi aspră!

Plec departe de suferinţă,
Departe de răutate şi dorinţă
Dincolo de moarte..
Unde voi întâlni un suflet, poate!

Un înger dalb, îmbrăcat în alb...
Cu aripii argintii,cu care pot visa
Mă pot oglindi...
Fără umiliţă ci cu credinţă.

Cu el pot zbura deaspura ta,
Deasupra tuturor,
Care acum mă plâng...
Şi simt cum toate dor !

Cum toţi se aprind brusc,
Dar se sting repede şi uşor
Asemeni unui fum greu
Unui fiu rătăcitor...

Din răutatea ta şi a unora
Lumea a devenit rea....
Dar deasupra ta şade cineva...
Un „el” şi o „ea”.

Care nu împrăştie venin
Care nu trăieşte pentru a judeca
Ci pentru a te cuprinde, pentru a te ierta
Dincolo de gândul tău, de existenţa ta!

Albastru

Te privesc sub cerul albastru,
Ca pe un sfânt, ca pe un astru
Ce împrăştie lumină arzătoare
Dinolo de lumea mare.

Aştept să te pogori, să îmi spui suav şi dulce
Că ai vrea să mori...
Să aluneci pe mâna mea
Şi de-a pururi să mă declari iubita ta.

În braţe să mă strângi,
Lumea toată să o alungi
Să fim doar noi...
Printre furtuni şi ploi !

Să aud al tău glas,să simt a ta privire
Ce mă duce dincolo de nemurire
Să mă învălui cu a ta căldură,
Ce transpare, dar mă fură.

Rupe al tău nemuritor albastru,
Încalecă pe un cal măiastru...
Alunecă în zare...
Şi iubeşte-mă fără încetare!