Prin ochii mei

Când ochii îi închid
Visez: la un izvor de veselie
La o jucărie ca-n copilărie
La o familie plină de iubire

Dar... într-o secundă totul se năruie
Mă răpeşte o stare de furie
În care mă adâncesc şi nu vorbesc
Iar la suprafaţă cu greu ies

Cum să pot uita răutatea din privirea ta ?!
Reproşul tău atârnă greu în sufletul meu
Iar nervozitatea ta, mă face să fiu alta
Nu pot să trăiesc aşa mereu!

În dorinţa ta de a-mi face bine
Ai trecut cu totul peste mine
Peste dorinţa,peste viaţa mea
Pentru a-ţi atinge scopul în sine...

Şi care era acela ?!
De a mă educa ?!
Ai reuşit ceva!
Dar, prea puţin pentru aspiraţia mea

Ai reuşit să faci din mine
Un om trist dar, de bine!
Iar acum sunt un suflet rătăcit,
Care privesc fără speranţă spre zenit....

Zâmbete şi fiori

Mă uit în ochii tăi
Şi mă oglindesc în ei
Mici, intenşi dar căprui
Fură inima oricui

Mă uit în privirea ta
Şi întrezăresc o stea în ea
Cu o strălucire plină de speranţă
Cu o voiciune dornică de viaţă

Când mă uit în ochii tăi
Fiinţa râde, sufletul tresare
Totul capătă culoare
Ca un vis…fără încetare

Mă uit în ochii tăi
Şi văd un zâmbet
Care mă ridică la nori
Care îmi dă mii de fiori

Învăț

Învăț în juru-mi să privesc
Învăț să înțeleg și să vorbesc
Învăț să zbor în valea pustiită
Pentru a găsi persoana potrivită
Învăț să cred că viața-i bună
Învăț să cred că pot trăi o clipă
Cât alți într-o lună
Învăț că orice lucru merită prețuit
Învăț că omul trebuie cinstit
Învăț că prieteni sunt simpli trecători
Puțini sunt cei care nu mor
Învăț că oricât mi-ar păsa
Viața-i dură și grea
Învăț că iubirea-i o eternitate,
Ce nu priește nici dincolo de moarte
Învăț ca ura și lașitatea
Nu trebuie să ne conducă viața
Învăț că și minciuna-i o necesitate
Ce ne bântuie pe fiecare în parte
Învăț că în viață nu ești doar un simplu trecător
Ci un om cu suflet cald și nemuritor....