Panseuri adolescentine

duminică, 22 noiembrie 2009

Singură

Sunt singură și privesc
Încerc în jurul meu să vă întrezăresc
Dar... nu reușesc !
Oare nu știu sa dăruiesc ?!

Cu ce am greșit?
Știu...! nu am iubit
Sunt prea răutăcioasă
Dar și lumea plutește sub o imensă angoasă.


Aș vrea să mă pot schimba
Să fiu un înger deasupra unei stea
Dar totul se împotrivește
Nimeni și nimic nu mă clintește.

În zadar fac totul acum
Sunt singură la capăt de drum
M-am rătăcit și simt cum totul i-a sfârșit
În jurul meu lumea a amuțit, toți m-au părăsit!

Un comentariu:

  1. frumos si trist, simnt tristerea dar cateodata trebuie sa vezi parea plina a paharului se vede ca esti o fata sensibila si asta te ajuta sa creezi dar prea multa tristete nui buna fi obtimista si poeziile tale vor fi la fel

    RăspundețiȘtergere